Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitata la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu si pentru o anumita durata.
(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusiva ori neexclusiva.
(4) In cazul cesiunii exclusive, insusi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera in modalitatile, pe termenul si pentru teritoriul convenite cu cesionarul si nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fie expres prevazut in contract.
(5) In cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el insusi opera si poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane.
(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sau unei alte persoane decat cu consimtamantul expres al cedentului.
(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, daca nu s-a convenit altfel.
(8) Consimtamantul mentionat la alin. (6) nu este necesar in cazul in care cesionarul, persoana juridica, se transforma prin una dintre modalitatile prevazute de lege.

Art. 40.
In cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezuma ca dreptul la difuzarea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu exceptia dreptului la import, daca nu se prevede altfel prin contract.

Art. 41.
(1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie sa prevada drepturile patrimoniale transmise, modalitatile de exploatare, durata si intinderea cesiunii, precum si remuneratia titularului dreptului de autor. Absenta oricareia dintre aceste prevederi da dreptul partii interesate de a cere anularea contractului.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovita de nulitate absoluta.

Art. 42.
Existenta si continutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisa a acestuia. Fac exceptie contractele avand drept obiect opere utilizate in presa.

Art. 43.
(1) Remuneratia cuvenita in temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileste prin acordul partilor. Cuantumul remuneratiei se calculeaza fie proportional cu incasarile provenite din exploatarea operei, fie in suma fixa sau in orice alt mod.
(2) Cand remuneratia nu a fost stabilita prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneratiei. Aceasta se va face avand in vedere sumele platite uzual pentru aceeasi categorie de opere, destinatia si durata exploatarii, precum si alte circumstante ale cazului.
(3) In cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau marirea convenabila a remuneratiei.
(4) Autorul nu poate sa renunte anticipat la exercitiul dreptului prevazut la alin. (3).

Art. 44.
(1) In lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create in cadrul unui contract individual de munca, drepturile patrimoniale apartin autorului operei create. Daca o asemenea clauza exista, aceasta urmeaza sa cuprinda termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. In absenta precizarii termenului, acesta este de 3 ani de la data predarii operei.
(2) la expirarea termenului mentionat in alin. (1) drepturile patrimoniale revin autorului.
(3) Autorul unei opere create in cadrul unui contract individual de munca isi pastreaza dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creatiei sale.

Art. 45.
(1) In lipsa unei conventii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere aparute intr-o publicatie periodica pastreaza dreptul de a o utiliza sub orice forma, cu conditia sa nu prejudicieze publicatia in care a aparut opera.
(2) In lipsa unei conventii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de opera, daca aceasta nu a fost publicata in termen de o luna de la data acceptarii, in cazul unui cotidian, sau in termen de 6 luni, in cazul altor publicatii.

Art. 46.
(1) Contractul de comanda a unei opere - viitoare trebuie sa cuprinda atat termenul de predare, cat si termenul de acceptare a operei de catre utilizatori.
(2) Persoana care comanda opera are dreptul sa denunte contractul, daca opera nu indeplineste conditiile stabilite. In caz de denuntare a contractului, sumele incasate de autor raman acestuia. Daca, in vederea crearii unei opere care a facut obiectul unui contract de comanda, s-au executat lucrari pregatitoare, autorul are dreptul la - restituirea cheltuielilor efectuate.

Art. 47.
(1) Autorul poate solicita desfiintarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial in cazul in care cesionarul nu il exploateaza sau il exploateaza intr-o masura insuficienta si daca, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.
(2) Autorul nu poate solicita desfiintarea contractului de cesiune, daca motivele de neexploatare sau de exploatare insuficienta se datoreaza propriei culpe, faptei unui tert, unui caz fortuit sau de forta majora.
(3) Desfiintarea contractului de cesiune, mentionata la alin. (1), nu poate fi solicitata inainte de expirarea a 2 ani de la data cesionarii dreptului patrimonial asupra unei opere. In cazul operelor cedate pentru publicatiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar in cazul publicatiilor periodice, de un an.
(4) Proprietarul originalului unei opere de arta plastica sau fotografica are dreptul sa o expuna public, chiar daca aceasta nu a fost adusa la cunostinta publica, in afara cazului in care autorul a exclus in mod expres acest drept prin actul de instrainare a originalului.
(5) Autorul nu poate renunta anticipat la exercitarea dreptului sau de a solicita desfiintarea contractului de cesiune mentionat la alin. (1).
(6) Dobandirea proprietatii asupra suportului material al operei nu confera prin ea insasi un drept de exploatare asupra operei.

Limitele exercitarii dreptului de autor

Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare sau administrative, in masura justificata de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii, in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului, precum si reproducerea pentru invatamant, in cadrul institutiilor publice de invatamant sau de ocrotire sociala, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, in masura justificata de scopul urmarit;
d) reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere, in cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice, care functioneaza fara scop lucrativ; reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa, pentru inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colectia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public, in scopul informarii asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presa si reportaje radiofonice sau televizate;
f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public de scurte fragmente ale conferintelor, alocutiunilor, pledoariilor si a altor opere de acelasi fel, care au fost exprimate oral in public, cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca unic scop informarea privind actualitatea;
g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public a operelor in cadrul informatiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai in masura justificata de scopul informatiei;
h) reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzari sau comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale;
i) reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata.
(2) In cazurile prevazute la lit. b), c), e), f) si h) trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, daca acesta apare pe lucrarea utilizata, iar in cazul operelor de arta plastica sau de arhitectura, si locul unde se gaseste - originalul.

Art. 34.
(1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari, sonor sau audiovizual, cat si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie stabilita conform prevederilor prezentei legi.

Art. 35.
Transformarea unei opere, fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii, este permisa in urmatoarele cazuri:
a) daca este o transformare privata, care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului;
b) daca rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura, cu conditia ca rezultatul sa nu creeze confuzie in ce priveste opera originala si autorul acesteia;
c) daca transformarea este impusa de scopul utilizarii permise de autor.

Art. 36.
(1) Operele prezentate in expozitii accesibile publicului, licitatii, targuri sau colectii pot fi reproduse in cataloage publicate si distribuite in acest scop de catre organizatorii unor astfel de activitati.
(2) In cazurile mentionate la alin. (1) trebuie sa fie indicate sursa, precum si paternitatea operei, daca acestea sunt mentionate pe lucrarea utilizata.

Art. 37.
In scopul de a testa functionarea produselor la momentul fabricarii sau vanzarii, societatile comerciale care produc sau vand inregistrari sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publica a acestora, precum si echipament pentru receptarea de - emisiuni de radio si de televiziune, pot reproduce si - prezenta extrase din opere, cu conditia ca aceste - operatiuni sa fie reduse la dimensiunile necesare testarii.

Art. 38.
(1) Autorizatia pentru emiterea unei opere prin mijloace fara fir include si autorizarea pentru transmiterea acelei opere prin fir, prin cablu sau prin orice alt procedeu similar, fara plata unei remuneratii separate, cu conditia ca transmiterea sa fie realizata nealterat, simultan si integral de catre organismul emitator de origine si sa nu depaseasca zona geografica pentru care s-a acordat dreptul de emitere.
(2) Dispozitiile alin. (1) al prezentului articol nu se aplica in cazul transmiterii digitale, prin orice mijloace, a unei opere.
(3) Cesiunea dreptului de comunicare catre public a unei opere prin radio sau televiziune da dreptul organismului emitator sa inregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fara fir, in scopul realizarii, o singura data, a comunicarii autorizate catre public. In cazul unei noi emiteri a operei astfel inregistrate este necesara o noua autorizare. Daca in termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicita aceasta autorizare, inregistrarea trebuie distrusa.

Durata protectiei dreptului de autor

 Cat dureaza protectia dreptului de autor?


1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei, oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare.
(2) Daca opera este creata, intr-o perioada de timp, in parti, serii, volume si in orice alte forme de continuare, termenul de protectie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.

Art. 25.
(1) Drepturile patrimoniale prevazute la Art. 13, 16, 17, 18 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.
(2) Persoana care, dupa incetarea protectiei dreptului de autor, aduce la cunostinta publica, in mod legal, pentru prima oara, o opera nepublicata inainte, beneficiaza de protectia echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protectiei acestor drepturi este de 25 de ani incepand din momentul in care a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica, in mod legal.

Art. 26.
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunostinta publica sub pseudonim sau fara indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunostinta publica a acestora.
(2) Cand identitatea autorului este adusa la cunostinta publica inainte de expirarea termenului prevazut la alin. (1), se aplica dispozitiile Art. 25 alin. (1).

Art. 27.
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate in colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
(2) In cazul in care contributiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecarui coautor.

Art. 28.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunostinta publica. In cazul in care aceasta nu se realizeaza timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expira dupa trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.

Art. 29.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de arta aplicata este de 25 de ani de la data crearii acestora.

Art. 30.
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 50 de ani.

Art. 31.
Modificarile neesentiale, adaugarile, taieturile sau adaptarile aduse in vederea selectiei ori aranjarii, precum si corectarea continutului unei opere sau colectii, care sunt necesare pentru continuarea activitatii colectiei in modul in care a intentionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protectie a acestei opere sau colectii.

Art. 32.
Termenele stabilite in prezentul capitol se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator mortii autorului sau aducerii operei la cunostinta publica, dupa caz.

Proprietate intelectuală

Nu ezitati sa apelati cu incredere la site-ul Licitatii Juridice sau la partenerii nostri Casa de avocatura Coltuc, avocat@coltuc.ro, 0745150894.



Companiile îşi pot proteja proprietatea intelectuală prin:

• drepturi de proprietate industrială - brevete, modele de utilitate, desene, mărci, protecţia soiurilor de plante, topografia circuitelor integrate, indicaţii geografice - care trebuie înregistrate în fiecare stat membru al UE (desenele şi mărcile comerciale pot fi înregistrate şi la nivelul UE)
• Proprietatea industrială
• drepturi de autor pentru operele literare originale şi lucrările artistice, muzică, emisiuni de televiziune, software, baze de date, creaţii publicitare şi multimedia – acordate automat, nefiind necesară înregistrarea oficială
• Dreptul de autor si drepturi conexe
• strategii comerciale – cum ar fi secretele comerciale, know-how-ul, acordurile de confidenţialitate sau producţia rapidă
• Secrete comerciale
• Acorduri de confidenţialitate

Brevetele sunt drepturi naţionale acordate de oficiile naţionale de brevete. Nu există un brevet unic pentru protejarea drepturilor pe tot teritoriul UE. O singură cerere de acordare a brevetului european aprobată de Oficiul European de Brevete (OEB) oferă protecţie la nivel naţional în acele state europene membre ale OEB pe care le-a selectat solicitantul. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor simplifică aplicabilitatea la nivel internaţional.

• Procedura de acordare a brevetelor - Oficiul European de Brevete
• Aplicabilitatea brevetelor la nivel internaţional
• Solicitări naţionale în ţările UE
• Îmbunătăţirea sistemului de brevetare în Europa

Drepturile asociate mărcilor şi desenelor pot fi înregistrate la nivel naţional sau european. Drepturile la nivel european sunt înregistrate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne, cu sediul la Alicante (Spania). Aceste drepturi sunt exclusive şi valabile în toată Uniunea Europeană.

• Mărcile comunitare (OAPI)
• Desenele comunitare (OAPI)
• Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne
• Solicitări naţionale în ţările UE

UE depune eforturi în direcţia exercitării drepturilor de proprietate intelectuală şi deci a combaterii contrafacerii şi pirateriei. Acestea au atins proporţii alarmante, cu efecte semnificative asupra unor domenii precum inovarea, creşterea economică, ocuparea forţei de muncă sau sănătatea şi protecţia consumatorilor. În funcţie de legislaţia naţională şi de ţara de provenienţă a bunurilor contrafăcute, autorităţile la care trebuie să se apeleze sunt vămile, organismele de supraveghere a pieţei (inspectoratele comerciale), poliţia sau oficiile de brevete şi mărci.

• Măsuri privind exercitarea drepturilor de proprietate intelectuală
• Protecţia vamală împotriva contrafacerii şi pirateriei

Drepturile de proprietate intelectuală sunt încă protejate mai degrabă de legislaţia naţională decât de dreptul european. Protejarea acestora în fiecare stat membru poate fi complicată şi costisitoare, motiv pentru care este necesară o armonizare la scară mai largă.
Drepturile de proprietate intelectuală sunt reglementate de convenţiile internaţionale iniţiate de Organizaţia Mondială a Comerţului şi de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale.